Pana vineri, intr-o piata cu un nume simbolic – Tricolorului (fosta Sarindar) – din centrul Capitalei, a fost arborat un banner. Aproape opt luni…
Asadar, o importanta si foarte circulata intersectie a Capitalei (Calea Victoriei cu Bdul Regina Elisabeta), cu o zona pietonala generoasa si un trafic pe masura a ”gazduit” un banner publicitar cu un subiect de o actualitate aparent limitata. Cel putin temporal: ”Zilele culturii ruse”. De altfel, un comunicat din 1 octombrie 2012 anunta acest eveniment, aflat la a doua editie, pentru perioada noiembrie-decembrie 2012. Deci nu zile, ci, de fapt, luni… Pana la urma, trimestre si, iata, semestre…
Desigur, in tara se mai gasesc inca panouri si alte variante publicitare cu figurile triste ale unor candidati la ultimele alegeri, referendumuri etc. Ba chiar, pe unele ziduri se mai pot inca citi lozinci mobilizatoare gen ”Votati Soarele!”
Daca azi un asemenea banner poate fi ”uitat” luni de zile, cum o fi fost prin anii 50? Pe de alta parte, la Moscova sau la Sankt Petersburg sau in oricare alt mare oras european ar putea asemenea anunturi expirate sa ocupe atat de mult campul vizual?
Oricum, intamplarea ca atare poate reprezenta si un studiu de caz pentru cei care lucreaza in marketing, PR, publicitate. Pana atunci, cazul este unul petrecut in orasul Bucuresti, chiar in centrul lui, oras care este locuit, nu doar tranzitat. Primul reflex ne indeamna sa aratam cu degetul spre Primarie. Si, poate, nici nu gresim. Ea este institutia responsabila sa administreze orasul. N-or exista atributii la nivelul structurilor specializate ale Primariei? Unele sa verifice aplicarea unor contracte de publicitate (totusi este vorba si de bani; cat costa chiria pe zi?), altele starea ”peisajului urban” (inclusiv existenta mobilierului urban, a panourilor publicitare etc.).
Indolenta? Nesimtire? Ne mai miram de atata mizerie, de lucruri care sunt evident anapoda in orasul nostru? Sistemul de indicatoare, de semnalizare frizeaza hilarul.
Dar bucuresteanul (cetateanul), nu vede? Chiar n-a vazut nimeni, atatea luni de zile respectivul banner? N-a ridicat nimeni privirea? Cei care merg la Casa Armatei sau la Capsa, pe Calea Victoriei…
Cultura civica, estetica nu par a fi in largul lor pe malurile Dambovitei. Ne mai intereseaza orasul in care traim? Sa fim chiar atat de apasati de vremuri si privim doar in pamant. Sa fi ajuns oare sa avem un Bucuresti al indiferentei si blazarii? Ce fac cetatenii – bastinasi, venetici, expati? Si mai sunt, cati or fi, si turistii. Ei fac poze.
Din autocarul supraetajat descoperit, ei admira bannere expirate si le fotografiaza. Precum acesta cu zilele culturii ruse.
Au fost totusi atatea evenimente care ar fi putut fi promovate printr-un banner in centrul Bucurestilor. Ziua culturii romane (15 ianuarie), de exemplu.
Trebuie spus ca si banner-ul cultural a avut calitatile lui. Dincolo de continutul mesajului, calitatea materialului s-a dovedit a fi una foarte buna. Nu a fost afectat nici de gerurile iernii, nici de vanturi. Bine legat de stalpii din jur. Imun la vitregiile vremii si vremurilor. Ca si marea cultura rusa. Chiar si dupa violenta furtuna de saptamana trecuta, ”batranul” banner a supravietuit. Doar prin cultura?
MONUMENTUM 