Monumente uitate, oameni uitati, fapte uitate

Dupa aproape un an si jumatate de la ”nasterea” acestui blog, odata cu Anul Nou 2012 a venit si vestea aparitiei, in curand, a unui nou episod al seriei Monumentum, initiata de Asociatia Stindard. Cu bucurie, dar si cu speranta ca Fecioreasca de la Rupea va starni interesul pentru o ”bijuterie” a traditiilor noastre populare pe cale de disparitie, vom incerca, asa cum ne-am propus de la bun inceput, sa aducem in arena virtuala si alte bucati/piese din edificiul numit indeobste patrimoniu national sau identitate nationala.  Daca am considerat monument o Scoala (din Scheii Brasovului) sau un Dans (din zona Rupea), nu inseamna ca evidente cazuri de nepasare, de crasa ignoranta a cetateanului roman (persoana fizica sau nu …) fata de starea jalnica a unor monumente de for public, comemorative in primul rand, ne-au ramas indiferente.

Stim atat de putin despre atatea lucruri care au marcat locul unde ne-am nascut, unde am invatat, unde traim si murim, care fac parte, uneori, chiar din  ADN-ul nostru. Grabiti, obositi, stresati sau doar absenti nu mai vedem casa fara burlane si statuia coclita si mazgalita care ne cer, in zadar, ajutorul, neuitarea.  Ce destin vor avea in urbea cuprinsa, pana de curand, de o frenetica transformare? Noi le vom aminti, pe masura ce le intalnim, fara o ierarhizare, cu un minimum de informatii pe care eventuali comentatori le vor intregi, pentru a le respecta demnitatea, pentru a ne respecta…

Sic transit gloria mundi. In urma cu doar cateva zile am reusit sa vedem, la marginea Bucurestilor, in Padurea Baneasa, cavoul/capela/mausoleul lui Mauriciu Blank (1848-1929), mare bancher, cofondator al Bancii Marmorosch Blank. Edificiul – o bijuterie ! -, al cărui arhitect a fost Duiliu Marcu, este astăzi devastat, profanat, parasit. La doar cativa metri, peste drum (Strada Padina, sector 1), gardul semet al Academiei de Politie… De ce urmasii, care au revendicat si recuperat zeci de hectare in zona, nu au intreprins nimic pentru conservarea constructiei funerare a ilustrului (si generosului) lor inaintas ramane un mister. Impreuna cu cei de la Stindard și 2-3 entuziasti (Geo Scripcariu, Dan Ghelase, Dan Ionescu) vom incerca sa deslusim, pentru inceput, regimul juridic al capelei si sa pregatim o eventuala clasare a acesteia.

 

placi

 

 

Publicitate
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Monumente uitate, oameni uitati, fapte uitate

  1. Va multumim, Domnule Profesor! E singura poza pe care o aveti de la fata locului sau ati reusit sa faceti poze de detaliu? Cu respect, Calin Diaconu

    • Desigur, avem si poze de detaliu. Am postat, deocamdata, una cu placa (distrusa) de pe unul dintre fostele cavouri, cel al Bettinei (sotia?). Oricum, este cat de cat lizibila in raport cu cea a lui Mauriciu.

  2. Reblogged this on Călin Diaconu's Weblog and commented:

    Iata un nou subiect de film … istoricii pot si trebuie sa fie detectivi, copoi, pe urmele a ceea ce nu trebuie lasat sa dispara pur si simplu! Multumirile noastre, Domnului Profesor Cristian Scarlat!

  3. vlad alexandrescu zice:

    Am mai multe detalii despre mormântul lui Mauriciu Blank.

    Vlad Alexandrescu

  4. Pingback: Capela ascunsa din Padurea Baneasa. Mauriciu Blank « Arhiva de geografie

  5. Andra zice:

    Buna ziua, aveti idee daca se poate intra as vrea sa fac niste poze acolo

    • cryskar zice:

      Ultima data am fost acolo in luna aprilie si s-a putut intra…, din pacate.

    • negri.colibri zice:

      Am reușit să intru eu acum două zile, pe 10 august. Ușa este deschisă…într-adevăr din păcate pentru că sarcofagele ca și criptele sunt toate profanate iar pe jos zace piatra de mormânt din imaginea de mai sus.

  6. ornella zice:

    monumentul a fost profanat.usa este acum sparta si se poate intra cu usurinta inauntru.este trist faptul ca cavourile au fost distruse ca si cum cineva ar fi vrut sa jefuiasca locul fara sa ii pese de jignirea locurilor sfinte.

    • negri.colibri zice:

      L-am vizitat înainte de Pasti si ușa era închisă cu un lanț cu lacăt. Îmi pare rău să aud că e spartă din nou. Dar cui să-i pese…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s